Afişez elemetele după tag: stare de asediu

Joi, 3 decembrie 2019, președintele Klaus Iohannis a emis un decret pentru promulgarea Legii de modificare şi completare a OUG 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgență, a anunțat Administrația Prezidențială.

Noua formă a textului legii, la articolul 9, prevede: „Conducătorii autorităţilor publice şi administratorii operatorilor economici care asigură servicii de utilitate publică în domeniile energetic, sănătate, agricultură şi alimentaţie, alimentare cu apă, comunicaţii şi transporturi au obligaţia de a asigura continuitatea furnizării serviciilor esenţiale pentru populaţie şi pentru forţele destinate apărării”.

În cazul nerespectării prevederilor articolului mai sus menționat vor fi aplicate amenzi de la 100 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 1.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice, potrivit legii promulgate de Klaus Iohannis.

După modificare, articolul 20, litera 1, amintește că în cazul stării de asediu sau de urgență, autoritățile civile și militare trebuie să asigure paza militară a staţiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a sediilor posturilor de radiodifuziune şi de televiziune publice, a operatorilor economici care deţin capacităţi de importanţă strategică la nivel naţional, precum şi a obiectivelor de importanţă deosebită pentru apărare, prin punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare, când situaţia impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie şi apă potabilă, după caz.

În forma veche a legii, articolul 20 prevedea, la acea literă, că se asigura paza militară a sediilor autorităților publice centrale și locale, a stațiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, de radio și de televiziune, precum și a unor agenți economici sau obiective de importanță națională; când situația impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie și apă potabilă, după caz.

Mai mult, la articolul 21, alineatul (1) va avea următorul cuprins: „În funcţie de situaţia operativă concretă, pe timpul stării de asediu sau al stării de urgenţă, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării poate dispune ca unităţile militare din forţele destinate apărării să fie trecute în trepte superioare ale capacităţii de luptă, potrivit planurilor întocmite, inclusiv completarea lor cu resurse umane şi materiale, conform organizării la război”.

Forma veche a legii prevedea la acest alineat din articolul 21 că CSAT, în funcție de situația operativă concretă din zonele în care a fost instituită starea de asediu sau starea de urgență, poate dispune, prin hotărâre, ca unitățile militare din forțele destinate apărării să fie trecute în trepte superioare ale capacității de luptă, potrivit planurilor întocmite, inclusiv completarea lor cu resurse umane și materiale, conform organizării la război.

Astfel, diferența dintre forma veche și noua lege o constituie necesitatea măsurii la scară națională, nu într-o anumită zonă în care a fost instituită starea de război sau de urgență.

Un nou alineat adăugat articolului 21, alienatul (3), prevede faptul că în cazul dispunerii, prin hotărâre, de către CSAT, a trecerii în trepte superioare ale capacității de luptă a unităților militare din forțele destinate apărării și completarea forțelor militare cu resurse umane militare, instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale pot concentra rezervişti pentru instruire şi îndeplinirea unor misiuni sau pot chema persoane fizice apte de muncă pentru prestări de servicii în interes public.

Articolul 25 modificat prevede că „se amplifică activitățile de producție ale operatorilor care prin natura domeniului de activitate, au atribuţii în realizarea produselor cu destinaţie militară, execută reparaţii la unele categorii de tehnică militară sau asigură servicii pentru forţele destinate apărării, prin punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare, în condiţiile legii şi a Sistemului de priorităţi şi alocare a resurselor pentru apărare; d) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicaţiilor, produselor, resurselor şi infrastructurii pentru nevoile forţelor destinate apărării”.

Forma anterioară a actului normativ prevedea la cele două puncte că pe perioada stării de asediu sau de urgență, se poate cere amplificarea activităților de producție a societăților comerciale și a agenților economici care, prin natura domeniului de activitate, au atribuții în realizarea produselor cu destinație militară sau execută reparații la unele categorii de tehnică militară. Totodată, organizarea și asigurarea cu prioritate a transporturilor pentru nevoile forțelor destinate apărării.

În forma nouă a legii, articolul 25, literele c și d mai specifică punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naționale pentru apărare și a Sistemului de priorități și alocare a resurselor pentru apărare.

Totodată, după litera f ) a articolului 25 se mai adaugă o literă f1) care prevede rechiziționarea de bunuri potrivit legii, ca măsură pe perioada stării de asediu.

După modificarea articolului 26, OUG 1/1999 prevede că „pe durata stării de urgenţă autorităţile şi instituţiile publice, operatorii economici şi populaţia sunt obligate să respecte şi să aplice prevederile legale speciale pe domeniu, precum şi măsurile dispuse de autorităţile competente”.

Și articolul 26 primește o nouă literă care se referă la rechiziţionarea de bunuri, potrivit legii pe durata stării de urgență.

Astfel, litera a), care prevede că Starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic, social și de ordine publică, instituit în întreaga țară sau în anumite zone ori în unele unități administrativ-teritoriale, în următoarele situații: existența unor amenințări la adresa siguranței naționale sau democrației constituționale, ceea ce face necesare apărarea instituțiilor statului de drept și menținerea sau restabilirea stării de legalitate și iminența producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea și înlăturarea efectelor acestora.

Proiectul de act normativ a fost adoptat de Camera Deputaților pe 4 septembrie, în unanimitate, cu 274 de voturi „pentru”.