Afişez elemetele după tag: sua

Luni, 16 septembrie 2019, Rusia a anunțat că şi-a înlocuit bateriile S-300 prin sisteme mai performante S-400 în arhipelagul Novaia Zemlia din Arctica, regiune polară bogată în resurse naturale şi crucială pentru controlul căilor maritime din nord deschise ca urmare a proliferării fenomenului încălzirii globale.

Potrivit AFP, vocile autorizate ale armatei ruse au precizat că trecerea la noile S-400 majorează semnificativ aria de control al spaţiului aerian în Arctica. Rușii dispun deja de sisteme cu rază lungă de acţiune similare în regiunile Murmansk şi Arhanghelsk (nord-vest) şi în Republica Saha (Iakutia, est).

Întărirea mijloacelor ruseşti de interdicţie a accesului în această zonă strategică se adaugă numeroaselor dispozitive (sisteme sol-aer şi împotriva navelor, mine submarine, rachete sol-sol etc.).

Tot AFP mai precizează că amiralul francez, Olivier Lebas, a observat o creştere a gamei de sisteme de arme de oprire a accesului (capabilităţi Anti-Acces - Area Denial) şi proliferarea lor în numeroase ţări, ca de exemplu cea a sistemelor antiaeriene S-400 ruseşti şi cea a rachetelor anti-navă ruseşti şi chineze.

„Iranul încearcă să se alăture acestui club şi chiar grupuri nestatale precum houthi (în Yemen) dispun de asemenea de rachete antinavale”, afirmă el.

Fenomenul se regăseşte şi la nivel regional: Siria s-a echipat cu S-400 ruseşti pentru a se proteja de o intervenţie militară împotriva regimului lui Bashar al-Assad.

Şocul interdicţiei

Noile mișcări politico-militare preocupă marile state occidentale, după cum demonstrează recentele discuţii asupra acestui subiect la Universitatea de vară pe teme de apărare în Franţa, precum şi la dialogul Rochambeau de la Newport, din SUA, consacrat provocărilor strategice comune pentru aliaţii francezi şi americani.

Interdicţia accesului nu este un concept nou, subliniază experţii, fiecare ţară având dorinţa să-şi protejeze teritoriul naţional şi interesele sale strategice. Însă extinderea sa, în special sub forma unor „bule de protecţie” în ţări terţe, este luată foarte în serios de armatele occidentale, care îşi văd contestată libertatea de manevră după ce au avut toată libertatea pentru a realiza operaţiuni externe timp de două decenii (Afganistan, Libia, Mali, Irak).

„Şocul interdicţiei a accesului rezidă în efectul de contrast cu libertatea de acţiune de care s-a beneficiat în perioada de după Războiul Rece. S-a putut crede că este o nouă normă, în timp ce se asistă în prezent la o revenire a contestării”, este de părere Corentin Brustlein, directorul pentru cercetare la Institutul francez pentru relaţii internaţionale (IFRI).

Asta în condițiile în care, pentru armate expediţionare, este crucial să fie capabile „să intre primele”, adică să pătrundă pe un teritoriu aflat la distanţă şi apărat. O capacitate cu atât mai fundamentală pentru puteri nucleare precum SUA şi Franţa, a căror credibilitate de descurajare este în joc.

„Trebuie evitată capcană faptului împlinit. Acceptarea zonelor «no-go» înseamnă a valida discursul adversarului”, este de părere amiralul Lebas.

Ca atare, de acum înainte, orice intervenţie militară necesită mijloace din ce în ce mai importante, apreciază la unison experţii.

În luna aprilie a anului trecut, operaţiunea Hamilton în Siria, declanşată de Paris, Londra şi Washington pentru a distruge stocuri de arme chimice, s-a încheiat printr-un succes tactic în pofida existenţei sistemelor de interdicţie a accesului - cele trei ţinte vizate au fost atinse cu preţul unei desfăşurări de mijloace: avioane de vânătoare plecate din Franţa, mai multe fregate şi 100 de rachete lansate.

Printre pistele tehnologice explorate pentru a ocoli aceste scuturi figurează armele hiper-rapide, invizibilitatea şi controlul spectrului electromagnetic (interceptare şi bruiere a sistemelor de comunicaţii).

Joi seară, senatorii americani au informat că administrația prezidențială a SUA a deblocat un ajutor militar în valoare de 250 de milioane de dolari pentru Ucraina.

Potrivit Reuters, fondurile au drept scop asistența Ucrainei în criza privind separatiștii pro-ruși susținuți de Moscova. Rusia a anexat Peninsula Crimeea în anul 2014.

Înainte, câțiva democrați au afirmat că administrația prezidențială a blocat ajutorul militar pentru a pune presiune pe Guvernul ucrainean în contextul campaniei de realegere a lui Donald Trump în funcția de președinte.

Senatorii republicani și democrați au informat că ajutorul umanitar a fost din nou deblocat de Casa Albă miercuri noaptea, cu câteva ore înainte de o dezbatere a unui amendament care ar fi interzis astfel de obstrucționări pe viitor.

Departamentul de Stat american a anunțat miercuri, 11 septembrie 2019, că a aprobat vânzarea a 32 de avioane stealth de ultimă generaţie F-35 către Polonia, în sumă de 6,5 miliarde de dolari.

Potrivit noului acord care ar putea alimenta tensiunile cu Moscova, în perioada următoare s-a perfectat vânzarea a 32 de avioane de vânătoare fabricate de Lockheed Martin şi 33 de reactoare F-135 Pratt and Whitney, însoţite de armamentul şi sistemele de navigaţie necesare.

Parafarea acestei înțelegeri bilateriale, anunţată în iunie cu prilejul vizitei preşedintelui polonez Andrzej Duda la Washington, reprezintă în fapt un semnal clar că Statele Unite ale Americii vor să „echipeze un aliat cheie al NATO cu avionul de vânătoare cel mai avansat din lume” şi „să-i reducă dependenţa de echipamentele ruseşti depăşite”, a comentat un oficial din Departamentul de Stat, citat printr-un comunicat emis de sursa citată.

Membrii Congresului american pot contesta această tranzacţie în termen de 30 de zile, ceea ce nu s-a întâmplat însă de câteva decenii.

Polonia se numără printre ţările membre ale NATO care alocă cel puţin 2% din PIB pentru apărare. Varşovia a fost de acord în 2017 să crească treptat cheltuielile pentru apărare, de la 2% la 2,5% din PIB, ceea ce înseamnă că bugetul anual ar trebui să se majoreze de aproape două ori, până la circa 80 de miliarde de zloţi (21 de miliarde de dolari) până în 2032.

F-35 stealth a fost catalogat a fi cel mai scump sistem de luptă din istorie, iar dezvoltarea lui a fost întârziată de mai multe ori înainte de a fi considerat gata de luptă.

Alte state europene, aliate ale SUA, care dețin avioane de luptă sunt Norvegia, Italia, Olanda și Marea Britanie. Belgia și Danemarca perfectează la rândul lor contracte de achiziție.

Turcia, țară NATO care a participat la dezvoltarea proiectului, a fost recent eliminată de SUA din program și nu va mai avea voie să cumpere aeronava în urma deciziei liderului de la Ankara de a cumpăra sistemul de rachete S-400 fabricat în Rusia.

În contextul tensiunilor cu Iranul, Marea Britanie se alătură Statelor Unite ale Americii (SUA) într-o „misiune internaţională pentru securitatea maritimă” în Strâmtoarea Hormuz, situată la intrarea în Golful Persic, a afirmat Dominic Raab, ministrul britanic de Externe, citat de cotidianul Times of Israel.

„Misiunea va contribui la consolidarea securităţii şi va oferi garanţii industriei maritime”, a precizat sursa amintită anterior și citată de Mediafax.

Guvernul Angela Merkel a respins solicitarea Administraţiei Donald Trump privind participarea Germaniei la misiunea navală din Golful Persic, care are rolul contracarării acţiunilor Iranului.

În urmă cu două săptămâni, Marea Britanie a anunţat trimiterea de nave militare în zona Golfului Persic, pentru escortarea tuturor vaselor sub pavilion britanic, în contextul tensiunilor cu Iranul, care a capturat un petrolier britanic ca reacţie la o măsură similară adoptată de Londra. Marea Britanie a anunţat că va încerca să creeze o misiune europeană de protecţie maritimă pentru a asigura tranzitul navelor prin Golful Persic.

Rusia şi Iranul au anunţat săptămâna trecută semnarea unui protocol de cooperare militară care include posibilitatea efectuării de exerciţii navale comune în Strâmtoarea Hormuz, în contextul tensiunilor cu Statele Unite şi Marea Britanie. Gardienii Revoluţiei din Iran au anunţat recent capturarea unui petrolier britanic în Strâmtoarea Hormuz, în replică la oprirea în Strâmtoarea Gibraltar a unui vas care ar fi transportat petrol iranian destinat Siriei. Nava britanică Stena Impero a fost oprită de Gardienii Revoluţiei pentru „nerespectarea codului maritim internaţional, la solicitarea Autorităţii portuare şi maritime din provincia Hormuzgan”. Marea Britanie şi SUA au condamnat vehement capturarea petrolierului britanic.

În urmă cu o lună, membri ai Forţelor navale regale britanice au capturat petrolierul Grace 1, suspectat că ar fi transportat petrol iranian spre Siria prin încălcarea sancţiunilor impuse de Statele Unite şi de Uniunea Europeană. Administraţia de la Teheran avertizase că ar putea captura o navă britanică în cazul în care Marea Britanie nu eliberează petrolierul sechestrat în Gibraltar.

Situațiile neplăcute survin într-un moment sensibil, amplificând criza dintre Iran şi Occident pe tema Acordului nuclear din 2015, contestat vehement de Administraţia Donald Trump. Ministrul spaniol de Externe, Josep Borrell, a declarat că petrolierul din largul Gibraltarului a fost capturat la solicitarea SUA.

Ca urmare a sancţiunilor impuse de Administraţia Donald Trump după retragerea din Acordul nuclear semnat de marile puteri cu Teheranul, relaţiile Statelor Unite cu Iranul s-au tensionat. Preşedintele american își dorește limitarea activităţilor nucleare şi balistice iraniene. Tensiunile s-au amplificat după ce Iranul a doborât o dronă militară americană.

Aparent în încercarea de a-și conserva avantajul militar în regiune, oficiali din Israel au depus eforturi susținute pentru a convinge Washingtonul să excludă Turcia din programul avionului invizibil pe radar F-35, anunță cotidianul Times of Israel, citând postul Channel 12.

În contextul crizei generate de hotărârea Ankarei de a cumpăra sisteme antiaeriene ruse S-400, Statele Unite au anunţat suspendarea programului de livrare a avioanelor multirol F-35 în Turcia.
SUA au avertizat că sistemele S-400 nu sunt compatibile cu echipamentele NATO, formulând temeri că ar putea fi expuse date secrete de tip tehnic despre avioanele militare americane F-35, pe care Turcia vrea, de asemenea, să le achiziţioneze.

Potrivit Channel 12, oficialii israelieni au formulat preocupări similare în legătură cu posibilitatea ca detalii despre elementele avansate ale avionului ar putea fi obținute de țări din regiune.

Israelul a decis să achiziționeze cel puțin 50 de aeronave F-35, iar până în acest moment au fost livrate 16 aparate, urmând ca restul să fie livrat până în 2024.

Israelul este a doua țară după SUA care a primit avioane F-35 Lightning II și una din puținele care au primit permisiunea de a modifica anumite elemente ale aeronavei, ce este cunoscută în Israel sub numele Adir.

În 2018, Forțele aeriene israeliene au dezvăluit că aeronave F-35 au participat la operațiuni militare, inclusiv deasupra Libanului, fiind astfel prima țară din lume care a folosit în luptă noul aparat.